Originea continentelor și bazinelor oceanice.

 1.  Originea continentelor 

și bazinelor oceanice

      1.Continente și bazine oceanice

  Suprafața terestră se disting șase continente (fig.1) și patru bazine oceanice (fig.2).Ele se deosebesc după dimensiuni,particularități ale naturii etc.,dar au,totodata,și multe caracteristici comune.Una dintre principalele cauze ale acestor asemănari este evoluția lor în condiții similare.

  Suprafața oceanelor este mai mare decît cea a continentelor (raportul e de 71% la 20%).Daca am compara emisferele,             am constatat că suprafața uscatului este mai mare în cea nordică.

(Fig.2 )

  Treptat,pe măsură acumulările cunoștințelor despre Pămînt, s-au delimitat șase părți ale lumii: Europa,  Asia, Africa, Australia cu Oceania și Antarctida.După descoperirea Americii, au apărut expresiile Lumea Veche (se refera la Europa, Asia și Africa) și Lumea Nouă (include o parte a continentului sud-american,dar mai tîrziu denumirea s-a răspîndit și asupra Americii de Nord). Aceasta împărțire este convențională.

(Fig. 1)

2.Originea continentelor și bazinelor oceanice
  Se poate afirma cu certitudine că,acum un miliard de ani,Pamîntul era acoperit cu un înveliș tare, în care se evidențiau proeminențele continentale și bazinele oceanice.Există diferite viziuni asupra originii continentelor și bazinelor oceanice.
  Conform ipotezei derivei continentale,acum circa  200 milioane de ani, exista un singur continent-Pangaea  (fig.3), avind aproximativ aceeași suprafață pe care o are uscatul in prezent, și un ocean imens- Panthalassa (fig.3)

  

(Fig. 3) Continentul Pangaea și oceanul Panthalassa,acum 200 millioane de ani

  Cu circa 180 milioane de ani în urmă, a început deriva continentelor  și Pnagaea s-a fragmentat în două continente: unul - nordic, numit Laurasia, și altul - sudic - Gongwana.

  Acum 65 milioane de ani, America de Nord avea legătură cu Europa prin Groenlanda. În lungul țărmurilor vestice ale Americii     s-a format puternicul lanț al Munților Stîcoși și Anzi. În estul Africii, fragmentarea a început prin separarea Madagascarului și a Indiei. În continuare s-a format sistemul muntos Himalaya,Australia  s-a desprins de Antarctida și, împreună cu Noua Zeelandă, s-au mișcat mai întîii spre est și apoi - spre nord.

  Treptat, timp de zeci de milioane de ani, s-au format continentele actuale. În viitor, harta lumii va arăta din nou diferit.

   Teoria plăcilor litosferice.

   Litosfera este fragmentată de fracturi de adîncime, în blocuri, numite placi litosferice. Aceasta au diferite dimensiuni și cîțiva cm pe an. Iată cîteva situații posibile de deplasarea a lor:

a) ciocnirea a două plăci continentale - de exemplu, Euroasiatică  cu Indo-Australiană. Marginile plăcilor se ridică în acest caz, formînd lanțuri muntoase (de exemplu , Munții Himalaya)

b) ciocnirea unei plăci continentale cu alta, oceanică - de        exemplu, Sud-Americană cu Pacifică.Placa continentala, mai ușoară, se ridică deasupra plăcii oceanice. Ca rezultat, se formează munții și gropi adînci (de exemplu, Groapa Peruană)

c) distanțarea plăcilor litosferice - de exempu, Placa Africana de cea Sud-Americană. În partea centrală a Doresei Sud-Atlantice se găsesc văi adînci, cu lățimea de cîteva zeci de km și adîncimia de 1,5-2 km. În fracturile create se ridică magma și se formează munți și gropi adînci  (de exemplu , Groapa Peruană)